filme cu prosti

da, filme cu prosti. cred ca as fi fost chiar fericit daca as fi facut filme cu prosti... for a livin'. comediile se vand bine, si eu m-am distrat azi, cand as fi fost un subiect minunat de filme cu prosti...
sa explic problema: tocmai m-am mutat de la ai mei. dar la pranz fug de la serviciu si mananc la ei. asta implica - pe langa trafic minunat de oras in permanenta constructie si cu soferi ardeleni (aici cred ca e singurul avantaj sa fii bucurestean) - faptul ca eu am trei seturi de chei: de acasa, de la birou, si de acasa la ai mei.
astazi, cum la ai mei nu era nimeni, a trebuit sa-mi folosesc cheile mele. care evident ca le-am lasat la mine. de lucrul asta mi-am dat seama tocmai cand am parcat in fata la ai mei. noroc ca eu stau aproape - cam la 200 m - ca altfel era ca in zicala aia: unde nu-i cap, vai de picioare... asa ca ma duc frumos pe jos pana la mine, ca sa nu mai ocolesc sensuri unice si chestii d-astea... si in fata usii ma loveste: cheile de la mine sunt in masina... evident ca m-a bufnit rasul instant... asa ca du-te frumos la masina, ia cheile, mergi pe jos - ca d-aia am eu picioru' frumos... - pana acasa, ia cheile de la ai mei, si inapoi din nou.
acuma ar merge melodia din stan si bran... :))
una peste alta eu m-am distrat. in conditiile astea, te intrebi ce inseamna cu adevarat fericirea? a fi zapacit inseamna cu adevarat a fi fericit? Sau poate era starea mea de spirit pozitiva - dobandita prin ce-stiu-eu ce mijloace - suficent de puternica sa nu se lase daramata de zapaceala mea?